Vindecarea Anxietății are loc Prin Acceptare. Deși pare un principiu simplu, de cele mai multe ori, acceptarea este înțeleasă și aplicată greșit, ca fiind o atitudine, o reacție. Se creează efectul invers: în loc să te liniștești, agitația și starea de anxietate se mențin sau dezvoltă.
Acceptarea reală nu este o atitudine sau un comportament, ci o observare fără reacție, în care totul este văzut, înțeles, trancens.
Prin abandonarea reacției, se deschide o altă dimensiune în experiența ta. O dimensiune nouă, nemaiîntâlnită. Una a conștiinței superioare. O dimensiune non-mentală, a lucidității, a cunoașterii. Cea în care niciun fenomen mental nu te poate atinge.
Observă situația, gândul, emoția sau senzația de anxietate
Fără a reacționa la ele
Fără a spune nimic despre ele
Fără a le da o conotație
Fără a avea vreo intenție legată de ele.
Anxietatea se dezvoltă prin reacția pe care o ai față de un stimul: situație, gând, emoție sau senzație neplăcută.
Reacție înseamnă atitudine. Aceasta poate fi de respingere, eliminare, provocare, chemare, etc. Reacție înseamnă a face ceva în legătură cu stimulul observat.
Prin mecanismul reacției față de gânduri, emoții și senzații, starea de anxietate capătă putere. Devine mai frecventă, mai intensă.
Pe de altă parte, ceea ce face ca anxietatea să dispară este acceptarea, însă nu așa cum este înțeleasă și aplicată de obicei.
Acceptarea corectă nu înseamnă atitudinea de a accepta „Eu accept anxietatea” , așa cum se crede.
Ce Înseamnă Vindecarea Anxietății Prin Acceptare?
Acceptarea înseamnă să nu intervii. Să nu reacționezi. Să rămâi într-o stare de observare neimplicată.
Înainte de a discuta mai multe despre observarea neimplicată, îți propun să vedem cum se dezvoltă starea de anxietate prin mecanismul reacției.
- Cum se dezvoltă anxietatea pornind de la o senzație?
Să presupunem că simți o palpitație.
În această situație, există senzația în corp și secundar, imediat, urmează reacția față de aceasta.
Reacția față de senzație poate fi:
„Nu ar trebui să simt această senzație”
„Am ceva grav la inimă”
„Dacă fac infarct?”
„Sunt singur/ă acasă, nu este nimeni care sa mă poată ajuta în cazul în care mi se face rău”
„Nu mai suport această senzație!”
„De ce nu dispare odată?”
„Dacă mor?”
Această atitudine mentală, creează un conflict, o tensiune care declanșează un întreg lanț de gânduri, emoții și senzații.
Reacția la senzație va cauza emoția de frică față de care va apărea o altă reacție care va crește frica și mai mult. Prin mecanismul reacției, te învârți în acest cerc care crește ca tensiune, frică și senzații și care poate culmina cu un atac de panică: episodul de anxietate la apogeu.
Atacurile de panică mai severe pot fi însoțite de senzațiile de derealizare și depersonalizare.
De asemenea, reacția duce la amplificarea senzațiilor din corp: palpitațiile din piept vor fi simțite mai alert și mai puternic.
Cum dezvolți lanțul de anxietate?
2. Cum se dezvoltă anxietatea pornind de la un gând?
În același mod, lanțul de anxietate se poate dezvolta de la un gând.
Îți apare un gând pe care nu-l dorești și, din acest motiv, vei începe să dezvolți o serie de reacții.
„Nu este posibil să mă gândesc eu la așa ceva”
„Răul a pus stăpânire pe mine”
„Se va întâmpla ceva foarte rău”
„N-ar trebui să am acest gând”
„Îmi pierd mințile”
Aceste atitudini mentale vor cauza emoția de frică și senzațiile de alertă în corp.
Prins în acest joc mental abstract, vei considera că frica și senzațiile neplăcute confirmă gândurile. Că ceea ce gândești este real.
Acest lanț anxios durează până te oprești.
Unele persoane se opresc doar când ajung la epuizare, când nu mai au energie pentru a gândi și a reacționa. Se creează o cedare a reacției în mod natural, când persoana simte că nu mai poate „lupta cu anxietatea”. În lipsa „luptei”, adică a reacțiilor de respingere a senzațiilor, apare o detașare. Se simt mai bine.
Alte persoane recurg la alte modalități bazate pe distragerea atenției: suni pe cineva apropiat, îți pui muzică, vizionezi un video pe Youtube, etc.
Aceste modalități te pot ajuta doar pe moment. Ca anxietatea să nu se mai dezvolte este necesar să nu mai creezi lanțul anxios.
Vindecarea Anxietății Prin Acceptare presupune Observarea Neimplicată
Observarea neimplicată întrerupe reacția care dezvoltă lanțul de anxietate creat din
senzații fizice, emoții de frică și de panică, precum și gânduri catastrofice (gândurile de catastrofare reprezintă ce crezi tu că se va întâmpla cel mai rău).
Să înțelegem Observarea:
Există Observarea și obiectele observate.
Obiectele observării pot fi de natură fizică (obiectele fizice pe care le vezi în jurul tău) sau obiecte de natură mentală, precum gânduri, emoții și senzații. Toate acestea sunt exterioare pentru că ele pot fi observate.
Când apare un gând, indiferent de natura lui, îl poți observa. De asemenea, când simți o senzație sau o emoție.
Spui „am o senzație”, „simt o emoție”.
Chiar și reacția pe care o ai față de o emoție, gând sau o senzație este, de asemenea, un obiect al observării tale. Ea poate fi percepută ca un element distinct.
Observarea este de sine stătătoare, independent de obiectele observate.
Observarea neimplicată oprește lanțul de anxietate pentru că ea nu este în legătură cu un obiect.
Ea poate avea loc doar prin lipsa reacției tale. Lipsa reacției este posibilă când dai la o parte ceea ce vrei tu să obții.
Observarea neimplicată este fără scop.
Fără a urmări să modifici gândul, senzația, emoția, starea.
În momentul în care apare un gând, senzație sau emoție de frică, oprește-te din a încerca să le modifici, abandonează intenția. Rămâi atent la starea care există în absența acestora.
Cum procedezi în anxietate?
În exemplul nostru, când apare palpitația, nu afirma nimic despre ea, nu o evalua, analiza mental, investiga. Nu comunica cu ea. Rămâi detașat, neinteresat de ea și de povestea mentală care se creează în jurul acesteia. Nu te lăsa acaparat de jocul minții care încearcă să te seducă prin frici imaginare.
În cazul gândurilor, procedezi în același mod ca în situația în care ai auzi traficul de afară în timp ce lucrezi în casă la laptop. Atenția ta nu este îndreptată asupra traficului. El se aude doar ca un zgomot de fundal.
Această observare este neinteresantă de povestea gândurilor. Nu spune ceva despre ele, nu le dă semnificație, nu le pune o etichetă „e rău că am acest gând, nu vreau să apară acest gând, vreau să dispară acest gând, etc”.
În absența interesului și a reacției, senzația, gândul și emoția se vor dizolva de la sine. În realitate, acestea nu au nicio putere asupra ta. Tu le dai putere crezând că au putere să îți dicteze starea interioară.
În cazul în care reacționezi la gânduri sau senzații iar lanțul mental se dezvoltă, te poți opri oricând.
Reacția față de anxietate este, de asemenea, un alt gând, care este perceput în afara ta. Rămâi Prezent, ancorat în această dimensiune reală care te purifică de anxietate.
Cu drag,
Gențiana Bordieanu și Daniel Bordieanu