Ingrijorarea si anxietatea sunt considerate două lucruri diferite. Se spune că este firesc să te îngrijorezi, că acest lucru ajută, pe când anxietatea este disfuncțională. În realitate, îngrijorarea este rădăcina anxietății. Te invit să explorăm împreună natura îngrijorării și să vedem împreună de ce putem afirma acest lucru și cum le putem înlătura.
Când te îngrijorezi înseamnă că te gândești cu neîncredere, teamă, grijă referitor la o situație de viitor.
Exemple:
1. Ai de susținut un interviu și te gândești:
„Dacă nu o să mă descurc în timpul interviului?”
„Dacă nu o să mă pot exprima din cauza emoțiilor și-l voi cădea?”
„Dacă mă voi face de râs?”.
2. Copilul tău iese în oraș cu prietenii lui.
Te gândești:
„Dacă i se va întâmpla ceva rău?”
„Dacă va consuma alcool la petrecere?”
„Dacă va fi răpit, rănit? etc.”
3. Trebuie să te muți în altă țară pentru un nou job. Te gândești:
„Dacă nu mă voi adapta?”
„Dacă nu voi fi acceptată de colegi?”
„Dacă voi regreta și îmi voi da seama că mai bine rămâneam la job-ul actual?”.
4. Ești însărcinată.
Te gândești:
„Dacă nu voi fi capabilă să am grijă de copil?”
„Sunt în stare să fiu o mamă bună?”
„Îmi va fi foarte greu”
„Dacă voi pune copilul în pericol?”.
Observi că aceste îngrijorări sunt gânduri referitoare la viitor.
Îngrijorarea nu reprezintă o situație reală (obiectivă, pe care o ai în fața ta în mod concret), ci reprezintă gânduri legate de o situație potențială.
Paradoxal, dacă ai avea o problemă reală (concretă), nu ai avea timp prea mult pentru îngrijorare. Situația concretă te împinge spre acțiune. Atenția ta este capătă în acțiune, în scopul rezolvării situației.
Spre exemplu: mergi cu mașina în vacanță și, pe drum, aceasta se defectează.
În această situație concretă, vei începe să cauți soluții.
Nu poți evita situația prea mult.
În acest exemplu, vei merge cu mașina la un service, vei suna un prieten, vei solicita ajutor.
După repararea mașinii, îți vei continua excursia.
Îngrijorarea înseamnă gânduri de frică, îndoială, neîncredere, pe care le ai față de viitor (față de o situație potențială, ce s-ar putea întâmpla).
Nu știi ce se va întâmpla pentru că nu ai situația concretă în fața ta.
Doar te gândești la ce s-ar putea întâmpla.
Îngrijorarea este anticiparea viitorului cu frică, îndoială, neîncredere, pericol.
Până acum, am văzut că îngrijorarea nu este reală pentru că ea reprezintă gânduri (ce te gândești că s-ar putea întâmpla nefavorabil în viitor).
Cu toate acestea, este foarte frecventă în mintea oamenilor.
Dacă rămâi puțin atent în viața de zi cu zi, vei observa că majoritatea discuțiilor dintre oameni de desfășoară în această sferă mentală a îngrijorării.
Dintr-o înțelegere greșită, foarte mulți oameni consideră îngrijorarea ca fiind o virtute „Dacă se îngrijorează arată că îi pasă în mod real”.
Îngrijorarea nu este un semn că îi pasă, ci că îi este frică.
Când o persoană este îngrijorată că partenerul o va înșela, acest lucru nu înseamnă că îi pasă de partener sau că are încredere în relație. Îngrijorarea îi evidențiază frica si anxietatea, tocmai neîncrederea.
Ingrijorarea si anxietatea sunt asemenea unui ghimpe în talpă pe care îl simți la fiecare pas.
Să crezi că ghimpele te ajută la mers este greșit. Cu siguranță așa ai crezut până acum, altfel l-ai fi scos de mult. Te-ai uitat în jur la alți oameni și ai observat că și merg cu ghimpele în talpă. Ceilalți oameni merg schilodit și astfel s-a dedus că așa este normal.
Este utilă îngrijorarea?
Ca să îți răspunzi la această întrebare, te invit să răspunzi la următoarea întrebare:
La ce te ajută să te aștepți că se va întâmpla ceva rău?
Răspunsul la această întrebare poate fi unul din cele două variante:
1. „La nimic”. Simplu și eficient.
2. „Mă pune în siguranță”.
Multe persoane, cu anxietate sau nu, se regăsesc în al doilea răspuns, de aceea le este dificil să abandoneze acest mod de a gândi nociv.
În general, se consideră că îngrijorarea are o funcție benefică, de aceea se menține și se transmite, din generație în generație. Așa ai dobândit-o și tu. Ingrijorarea si anxietatea sunt reflectate în credințe precum:
„Pune răul în față”
„Paza bună trece primejdia rea”
„Ai grijă, ai grijă”
„Vezi să nu pățești ceva”.
Sunt credințe des reflectate în gândirea, acțiunea și simțirea oamenilor. Aceste credințe reflectă frică.
Întrebarea mea este: cum crezi că ai putea avea rezultate favorabile în viață dacă atitudinea ta este de frică?
Frica nu este o emoție care motivează, așa cum de multe ori ați auzit „E bine să știe/facă de frică”, „Îngrijorarea te motivează să duci la capăt ce ai de făcut”.
Percepția unui pericol sau a unei situații aversive te va motiva să scapi cât mai repede din acea situație. Dacă nu o poți evita, cu siguranță vei găsi calea cea mai rapidă de a ieși de ea.
Spre exemplu, dacă ai un discurs de susținut și percepi situația ca fiind pericol, vei vorbi ca să termini cât mai repede ce ai de spus și să pleci; nu va mai conta calitatea discursului tău, dacă te faci sau nu înțeles. Este firesc să vrei să eviți aversiunea.
În fața fricii, atitudinea este de a te apăra: să eviți situația sau să te lupți.
Imaginează-ți o situație reală de pericol. Să presupunem că cineva se îndreaptă spre tine cu agresivitate. În această situație, focusul tău se va concentra pe pericol, vederea devine tunel.
Intri în starea de apărare.
Într-o situație de frică potențială (imaginată), gândirea devine îngustă (tunel), centrată pe problemă. Cu siguranță întrebarea ta este: în cazul unei situații nefavorabile care s-ar putea întâmpla, te ajută să te îngrijorezi, adică te îngrijorarea te motivează să găsești soluții?
O situație potențială de îngrijorare poate fi una neplauzibilă (sunt șanse infime de a se întâmpla în această viață) sau poate fi o estimare acurată (s-ar putea întâmpla).
În ambele situații, principiul gândirii-tunel rămâne și este la fel de disfuncțional.
În cazul unei situații pericol implauzibile, ar însemna să gândești cu îngrijorare complet inutil, fără scop și cu un consum foarte mare de energie. Te epuizezi inutil, iar efortul tău va fi răsplătit cu stres, frici și anxietate.
În situația a doua, prin tunelul îngrijorării vei gândi liniar situația pericol și vei găsi soluții extrem de limitate, bazate pe fricile tale, asemenea unui tren care merge urmând șinele prestabilite.
Gândirea tunel nu îți dă voie să ai percepția largă încât să iei în considerare toate variabilele.
Chiar dacă ai gândi/găsi o soluție la o situație dificilă de viitor, aceasta nu poate fi cea mai optimă în condițiile dale.
Îngrijorarea este un tipar care îngrădește mintea, respectiv inteligența, într-un tunel. Ingrijorarea si anxietatea formează un cerc vicios care creează iluzia unei utilități false.
În schimb, atenția totală și meditația îți oferă ieșirea din tunelul gândirii liniare. Mintea eliberată de condiționări devine Mintea Liberă, Inteligentă.