De ce apatia și anxietatea cresc de sărbători?

Multe persoane se întreabă de ce apatia și anxietatea cresc de sărbători, când ar trebui să fie invers. Să simtă iubire, liniște, împlinire.

Sărbătorile reprezintă o perioadă în care mulți oameni ajung să se simtă psihologic mai rău decât mai bine, contrar așteptărilor.

Apar următoarele două fenomene:

1. Te simți mai rău în timpul sărbătorilor (nemulțumirea, anxietatea, depresia, apatia, frustrarea, nervozitatea cresc).
2. Te simți mai bine de sărbători, însă starea negativă reapare imediat după terminarea lor.

În acest articol sunt explicate aceste două fenomene.

De sărbători, starea negativă se amplifică deoarece reprimarea ajunge la apogeu.

Starea ta interioară nu este una fericită, dar te forțezi să te simți astfel și să arăți celorlalți acest lucru.

Sărbătorile reprezintă încă o situație în care omul încearcă să facă ceea ce tradițiile spirituale de mii de ani îl atenționează să evite pentru a avea o viață fericită: caută fericirea în lucruri exterioare. Cauți semnificație, valoare, împlinire și fericire în aspecte de viață exterioare: evenimente, familie, cadouri, cumpărături, persoane, vizite, vacanțe, petreceri, etc. Lucrurile exterioare sunt atât obiectele materiale, așa cum majoritatea oamenilor cred, însă, în aceeași măsură, ele sunt și experiențe de viață, evenimente, persoane, realizări personale, emoții, idei, ideologii.

Contrar așteptărilor tale, sărbătorile te pun față în față cu condiția ta reală: nu ești bine, mulțumit, fericit. În realitate, te simți nemulțumit, anost, agitat, plictisit. Mereu vrei altceva. Simți că ceva profund lipsește. Iubirea lipsește. Magia vieții lipsește.

Iată de ce apatia și anxietatea cresc de sărbători:

Ești pus în fața faptului că sărbătorile nu reușesc să îți umple golul interior cu fericirea mult dorită. Ele devin încă o ocazie în care viața îți arată că lucrurile interioare pe care ți le dorești lipsesc. Prin această recunoaștere, starea care deja era negativă – de nemulțumire, frustrare, regret, dorință, anxietate, depresie – se amplifică.

Încerci ca de sărbători să simți liniște, fericire, magie, însă magia nu poate fi forțată.

Pe de altă parte, pentru unii oameni, Crăciunul devine o perioadă din an în care se pot relaxa. Se întâlnesc cu oameni dragi, își revăd copiii, oferă și primesc cadouri. Crăciunul devine o perioadă diferită, mai plăcută.

Însă aceste momente de bucurie nu durează prea mult. Când „perioada bucuriei” trece, persoana revine la viața care, prin comparație, nu mai este specială, ci anostă, lipsită de bucurie și profunzime. La viața cotidiană, lipsită de elementele speciale care marchează sărbătorile (instalații, globuri, colinde, zile libere, artificii). El reintră în cursa de a găsi alte lucruri exterioare care să îi ofere bucurie și satisfacție.

Să cauți fericirea, liniștea, pacea, împlinirea în ceva exterior –  partener, copil, bani, sărbători, ideologii – nu este decât o condamnare la nefericire. O închisoare pe care singur ți-o creezi.

Magia vieții nu crește de sărbători, nu scade în afara lor.

Acest mod de a trăi, care este comun oamenilor, îți poate aduce una dintre cele două situații prezentate mai sus: adâncire în suferință sau o bucurie de moment, urmată de insatisfacția care negreșit va apărea. Viața în acest pendul „bucurie de moment – insatisfacție – bucurie de moment – insatisfacție” devine o cursă mentală înspre speranța iluzorie că, la un moment dat, pendulul se va opri la bucurie.

Nemulțumirea, insatisfacția pe toate planurile (sexual, emoțional, în cuplu, familie), anxietatea, depresia, apatia sunt cauzate de aceleași mecanism mental: cauți în lucruri, persoane și evenimente exterioare ceea ce poți găsi doar în interiorul non-mental, pur.

Iubirea reală, satisfacția nemărginită, claritatea absolută se pot revela într-o minte vidă, complet golită de credințele și înțelesurile legate de tradiție, familie, relații, complet goală de semnificațiile care separă existența în evenimente plăcute/neplăcute, frumoase/urâte, viață cotidiană/sărbători, sacru/profan.

Însă cine este dispus să se oprească, să nu mai caute în exterior și să renunțe la toate acestea pentru iubirea reală, necondiționată, mereu prezentă și nesfârșită?

Cu drag,

Gențiana Bordieanu și Daniel Bordieanu