Conștiința Pură

A uita tot trecutul înseamnă a rămâne Conștiința Pură: luciditate, fericire, extaz, inteligență universală.
Nu putem rămâne doar Conștiință dacă nu uităm tot trecutul.

Confuzia apare când credem că suntem altceva decât Conștiință. Când atribuim Conștiinței un trecut, calități, întâmplări, experiențe, principii.

Devine dificil să îți realizezi Adevăratul Sine deoarece consideri Conștiința ca fiind un fenomen separat, generat de cel care are un trecut, calități, întâmplări, principii.

Conștiința Pură și Personajul minte-corp

Îl pui pe personajul minte-corp pe primul loc: „Conștiința există şi ea acolo, dar nu mă interesează prea mult de ea, important este că îmi permite mie, personajului, să fac diverse obrăznicii.”

Rolul practicilor de meditație este de a te a îndrepta spre simțirea Conștiinței. Personajul o sesizează inițial, dar se oprește în acest punct. Rămâne personajul minte-corp care vede/simte spațiul conștiinței, însă în continuare se consideră separat: „Eu sunt cel care percepe Conștiința”.

Dacă rămân eu-cel ce vede Conștiința, eu-personajul sunt pe primul loc.

În realitate, personajul cu tot trecutul, întâmplările, memoriile și experiențele lui apare în spațiul Conștiinței, și nu invers. Conștiința pură este mereu pe primul loc.

Când considerăm că personajul este principal, apar distorsiuni în modul de a vedea, a înțelege și a experimenta viața. Apare separare, discriminare, frică, confuzie, ură, anxietate, depresie. Însă în Realitate, nu poți fi trecutul tău. Orice mișcare, inclusiv gândul „eu sunt persoana”, apar în Conștiință. Prin urmare, nu poți fi personajul.
Când Conștiința este pe primul loc, dispar toate distorsiunile și suferințele psihologice.

Cum punem Conștiința pe primul loc?

Aici începe latura profundă a procesului Realizării Sinelui. În esență, Conștiința nu are atribute, ea este goală de la început. Dar, sub influențele mediului, începe să creadă că are.
Începând de la părinți, apoi din școală, din societate. Când îşi atribuie ceva, începe să se mândrească și să se apere. „Clasa a 7-a B e cea mai tare!”, „Tatăl meu îl bate pe al tău!”, „Sunt puternic!”, „Să-mi spui ‘domnule profesor’! „, „Copilul meu este cel mai inteligent.”, „Mă descurc singur în toate.”, etc.

Când un atribut este pus la îndoială, persoana se simte rănită, ofensată. Poate simți chiar dureri fizice: dureri și încordare în zona stomacului, tensiune la ceafă și spate, durere de cap, etc.

Cât de departe este această stare față de liniștea și fericirea Conștiinței Pure, atunci când tot trecutul dispare…

Ce ar putea să apere Conștiința Pură? Cu ce ar putea să se laude?

După ce trecem de stratul de suprafață, cel al anxietății și al depresiei, trebuie să dăm voie ego-ului să dispară.

Să uităm cine suntem. Să uităm tot ce am gândit vreodată despre noi.

Într-o sinceritate absolută, când nu mai păstrezi nimic pentru tine, prin puterea Grației te poți recunoaște ca acea Conștiință pură, comună pentru noi toți, care strălucește pur, beatific, etern.

Cu drag,

Gențiana Bordieanu și Daniel Bordieanu