Siguranta Falsa este o cauza principala in Anxietate, des întâlnită în gândirea considerată „normală”. Spre exemplu: „Paza bună trece primejdia rea.”, „Tot timpul să pui răul în față.”
Unul dintre comportamentele prin care îți perpetuezi anxietatea este mitul:
„Dacă mă gândesc la ce s-ar putea întâmpla rău/anticipez pericolele înseamnă să mă pun în siguranță”.
Te gândești astfel:
Prin faptul că anticipez pericolele (situațiile-pericol), pot ști înainte de a se întâmpla care sunt acestea. Prin urmare, prevederea pericolelor mă ajuta să găsesc în avans soluțiile la ele, încât să nu mai fiu luat prin surprindere (cum s-a întâmplat în trecut).
Mecanismul este următorul:
1. Anticipezi pericolele (te gândești la ce s-ar putea întâmpla rău)
Situația pericol este o imaginație (ce te aștepți să se întâmple) creată în baza unei memorii (ce s-a întâmplat rău în trecut).
Exemplu:
„Mâine trebuie să mergi până la bancă.”
Deja începi să te gândești:
„Ultima dată când am mers la la bancă mi-a fost rău. Mă aștept să îmi apară senzațiile de leșin și amețeală când o să merg pe stradă”.
2. Odată identificate, încerci să găsești soluții la ele, strategii de coping:
„Sun un prieten și vorbesc cu el tot drumul până la bancă și înapoi până acasă.”
3. Odată identificate pericolele și soluțiile la acestea, te simți mai bine, mai în siguranță.
În acest punct, întrebarea ta probabil este:
Ce este greșit în a găsi soluții la ce s-ar putea întâmpla rău?
Nu este bine să te pui în siguranță înainte de a se întâmpla pericolul?
Acest mecanism: Anticiparea pericolelor > găsirea soluțiilor > sentimentul de siguranta falsa, este un tipar mental prin care îți menții anxietatea.
Anxietatea se menține și dezvoltă prin anticiparea viitorului cu frică.
Senzațiile de anxietate sunt cauzate de gânduri de frică care apar raportate la o situație, și nu de situația în sine.
Dacă te aștepți să simți anxietate pe stradă, îți programezi mintea ca pe stradă să apară senzațiile neplăcute.
Senzațiile de care îți este teamă nu sunt cauzate de circumstanța în care te afli, ci de ceea ce te aștepți să se întâmple în situație. În acest exemplu, dacă te aștepți să simți iar senzațiile pe stradă, în acel loc ți le vei declanșa.
Reține: nu faptul că mergi pe stradă îți creează senzațiile, ci faptul că tu asociezi strada cu pericol (te aștepți ca în acel loc să îți fie rău).
Încă de la pasul 1, anticiparea pericolului, te-ai programat pentru a simți anxietate. Mai departe, următorii pași întăresc și confirmă pasul 1 și astfel se creează cercul vicios.
Anticiparea viitorului cu frică este unul dintre mecanismele principale prin care îți creezi anxietate.
Siguranta pe care o simți făcând acest lucru este una falsa. Dacă ar fi fost una reală și te-ar fi ajutat, n-ai mai fi avut senzații de anxietate și de panică.
Cu toate acestea, simți că te învârți intr-un cerc: cu cât te pui în siguranță, cu atât vulnerabilitatea crește, iar anxietatea se dezvoltă.
Siguranta falsa menține starea de anxietate.
Reala siguranta apare când ieși din cercul vicios descris mai sus.
Anxietatea este creată în acest cerc mental vicios: trecutul proiectat în viitor.
Fără acest mecanism, anxietatea ar fi inexistentă.
Ai încredere în Existență și abandonează viciul mental „Dacă mă gândesc cu frică, mă pun în siguranță”.
Observă că acest tipar mental te ține prins într-un cerc în care mereu încerci să rezolvi situații care nu există (potențiale). Aici te învârți până te epuizezi mental și fizic.
Fii atent și observă că acest joc este unul al imaginației.
Singura soluție reală este ieșirea din acest joc mental, realizarea că atât gânditorul care există ca personaj imaginat, cât și narațiunile acestuia nu sunt reale.
Anticiparea viitorului cu frică este doar o narațiune mentală. În Realitate, nu există nici gânditorul, nici poveștile acestuia negative legate de viitor.
Să îți trăiești viața în acest joc mental – creând frici imaginare și soluții imaginare la ele – înseamnă să ratezi Existența care se desfășoară în fața ta, Acum.